În perioada 1924-1942, în zona gării din Buzău, oamenii au conviețuit cu un vultur zăgan, specie foarte rară chiar şi în vremea aceea. Pasărea s-a pripășit în zona gării și, fiind prietenoasă, a fost adoptată de locuitori și botezată Ilie.
Ilie se plimba zilnic, ca un moșier, pe străzile Buzăului.
Ritualul zilnic presupunea plimbări pe lângă trotuar (pentru a nu încurca oamenii), până la piață, unde primea carne sau pește de la măcelari.
Atât de îndrăgit a fost, încât, atunci când Expresul Cernăuți – București trecea pe acolo, ospătarii de la vagonul restaurant îi dădeau lui Ilie din bucatele pe care le aveau.
În timpul celui de al doilea Război Mondial, un soldat neamț l-a împușcat pe Ilie, iar vulturul s-a prăbuşit pe peron.
Moartea sa a afectat mult populația și doar un noroc l-a scăpat pe soldatul neamț de furia oamenilor.
Tot orașul a însoțit cortegiul funerar neobișnuit până la Cimitirul Dumbrava, unde Ilie a fost înmormântat.
Monumentul funerar a rezistat câțiva ani buni, până când s-a extins cimitirul.
În memoria lui Ilie, în Buzău, o strada care se află în vecinătatea gării, se numește Strada Vulturului.
Sursa:cronicadebuzau.ro
În imagine, Vulturul Ilie – Fotografie de Iosif Berman publicată în Cuvântul Liber, nr. 29, 19 mai 1934.
