Transnistria: Istoria unei tari care nu exista

Transnistria: Istoria unei tari care nu exista

Stiati ca in Republica Moldova exista o zona de ocupatie ruseasca, numita Transnistria? Stiati ca sute de oameni trec zilnic pe langa TAB-uri si militari cu mitraliere?  Stiati ca acesti militari care au ocupat teritoriul Republicii Moldova intimideaza, pun presiune si distrug vietile oamenilor din acea regiune?

Transnistria sau Republica Moldovenească Nistreană (RMN), regiune separatista autoproclamata, independenta de facto, care controleaza o parte din teritoriul Republicii Moldova, aflata la est de Nistru. Istoria acestei “tari” incepe cu mult inainte de razboiul de pe Nistru din ’92.

Razboiul de la Nistru, provocat si sustinut pe toate caile de Rusia, la noi este numit cu sfiala “conflict”. Dar acesta nu a inceput nicidecum la 2 martie 1992! Este straniu ca istoricii de azi nu le-au amintit politicienilor ca razboiul (“conflictul”) transistrean a inceput de fapt pe 1-2 noiembrie 1990 cu ciocniri pe podul de la Dubasari, cand au murit primii politisti si cetateni de la Dubasari. In acea zi, forte nostalgice dupa imperiul sovietic au inceput conflictul armat, care a degenerat intr-un razboi nedeclarat al Rusiei impotriva tanarului stat Republica Moldova. La 1 noiembrie pe drumuri au fost instalate puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 noiembrie au fost scoase cu forta multimii, dirijata de separatisti, organele locale ale puterii (instanta de judecata, procuratura, executivul) din sediile administrative. Pentru restabilirea ordinii in oras, au fost trimise subunitati ale MAI din Moldova.

Pe drumul de acces spre Dubasari au avut loc ciocniri cu populatia civila, in timpul carora s-au inregistrat victime, iar in noiembrie 1991, pe acelasi pod de la Dubasari, au mai decedat inca trei politisti din trupele cu destinatie speciala. In esenta, anume cu aceste evenimente a inceput confruntarea armata intre politia moldoveneasca si formatiunile separatiste inarmate.

Mai mult de doua decenii Moscova obliga presedintii din Chisinau sa recunoasca regimul SMIRNOV (un criminal, fost presedinte al Transnistriei din septembrie 1990 pana la 30 decembrie 2011), apoi regimul SHEVCIUK(2011-2016, care este urmarit penal, acesta fiind acuzat de frauda in proportii deosebit de mari a fugit acum doua nopti peste Nistru si se ascunde in Republica Moldova) si acum regimul KRASNOSELSKI.  In mod sfidator cer INSISTENT de la Chisinau sa se impace cu ideea ca HOTII si CRIMINALII DE STAT sunt baieti BUNI. Ca furtul de teritoriu, crima, distrugerea a mii de vieti omenesti si crearea unui “NOU STAT” pe teritoriul R. Moldova deja apartine trecutului, ca aceasta e istorie si Moldova trebuie sa se impace cu realitatea de azi. Realitatile care le-a creat MAMA Rusia si daca R. MOLDOVA doreste pace cu Rusia si prosperitate pentru propriul  popor sa semneze confederatie sau federatie cu criminalii de la conducerea “Transnistriei”– SI PUNCTUM. Sa dam uitarii umilintile la care am fost si suntem supusi de maica RUSIA, sa dam uitarii tinerii nostri omorati de cazaci  si gardistii rusi din armata rusa, ba mai mult, sa-i numim DUSMANI ai poporului si PROVOCATORI de marca, sa dam uitarii  teritoriile rapite de ei s.a.m.d.

“Conflictul” s-a terminat, oamenii isi traiesc viata mai departe sau mai bine zis supravietuieste fiecare cum poate, dar blindatele Federatiei Ruse stau si mai departe pe pod la cele 15 posturi de pacificatori din stanga Nistrului. Pacificatorii iau parte si la aplicatiile militare. In asa mod pacificatorii demonstreaza daca sunt sau nu pregatiti pentru un eventual atac. La fiecare post de pacificatori, sunt cate 2 reprezentanti ai Moldovei, Transnistriei si a Federatiei Ruse. Potrivit reprezentantului Moldovei in Comisia Unificata de Control, Ion Leahu, pacificatorii au dreptul sa foloseasca arma in cazul in care exista un pericol real pentru viata militarilor sau cand o persoana foloseste armament sau substante toxice. In acest context, a fost impuscat un tanar de 18 ani din satul Parata, raionul Dubasari, la 01.01.2012, in timp ce trecea cu masina pe langa postul de pacificatori de la Vadul lui Voda, la 5 km distanta de casa lui si se indrepta spre o benzinarie. El nu avea armament si nu prezenta un pericol real pentru viata celor 6 pacificatori de la post. Nici nu a fost o tentativa de a incepe un razboi, si totusi reprezentantul militar din partea Rusiei, Veaceslav Cojuhari, a tras 4 focuri din mitraliera, ranind tanarul in abdomen. In cele din urma, tanarul de 18 ani, Vadim Pisari, a decedat pe masa de operatie, iar Veaceslav Cojuhari a disparut in aceeasi zi, stabilindu-se la Tighina (Bender) si traind o viata fericita mai departe.

Tot in ianuarie 2012, Alexandru Bejan, elev in clasa a 11-a la liceul cu predare in limba romana “Lucian Blaga” din Tiraspol a fost citat de KGB, iar o luna mai tarziu a fost retinut. Intre timp, Alexandru Bejan a fost acuzat de “acte de terorism”, dosar initiat inca in aprilie 2011 in baza unei scrisori anonime adresate sefului asa numitului Minister de Interne din Tiraspol. Autorul scrisorii cerea sa i se restituie o suma de bani care i-ar fi fost sustrasa de angajati ai militiei transnistrene, in caz de refuz el ameninta cu introducerea de substante toxice in gradinitele din Tiraspol. Această scrisoare a fost trimisa la sectia de militie, care a deschis o ancheta. In urma acestei anchete au fost audiati zeci de minori care erau la evidenta in militie, adica cu antecedente. Si de la toti minorii se solicita sa transcrie fix in fix textul de pe scrisoarea de amenintare. Asa s-a ajuns si la Alexandru Bejan. Asa s-a facut ca tanarul nostru a scris cel mai frumos dintre toti copiii. Si ulterior o expertiză grafologică, “marii experti” ai Tiraspolui au decis ca scrisul lui Bejan este mult mai asemanator cu cel de pe scrisoare. Si astfel el a fost citat de KGB unde i s-a spus că trebuie sa scrie o scrisoare de auto-denunt. El fiind minor, dintr-o familie monoparentala, s-a speriat si a fost si intimidat acolo timp de vreo 6 ore. Cu ajutorul Promo-LEX-ului si a mai multor oameni buni, tanarul a reusit sa fuga din Transnistria, astfel facandu-se ca la varsta de 16 ani, tanarul a ajuns la Chisinau, ramanand fara familie si sprijin din partea cuiva.

Administratia regiunii transnistrene pe parcursul ultimilor cca 25 ani a intreprins nenumarate actiuni de intimidare, persecutare si blocare a activitatii institutiilor de invatamant din Transnistria, 8 la numar in toate cele 15 raioane, care au refuzat sa accepte controlul administratiei de la Tiraspol, insistand astfel sa ramana sub jurisdictia autoritatilor constitutionale ale R. Moldova. Aceste institutii, parintii, elevii, profesorii sau administratiile au fost supuse constant diverselor atacuri din partea administratiei regionale, locale sau a structurilor din regiune. Ultimul atac serios asupra acestor institutii a fost inregistrat in vara anului 2004, cand unele dintre aceste institutii au fost devastate. Datorita interventiei organizatiilor internationale specializate, activitatea institutiilor respective a fost reluata. In scurt timp, dupa examinarea dosarelor si audierea partilor, Curtea Europeana a condamnat Federatia Rusa pentru incalcarea dreptului la educatie a cetatenilor din stanga Nistrului. Curtea a obligat Rusia sa achite peste 1 milion de euro reclamantilor (cate 6000 euro pentru fiecare din cei 170 reclamanti) in calitate de prejudicii morale si 50000 de euro in total pentru prejudicii materiale.

Oficial, un “conflict armat” intre Republica Moldova si Transnistria, neoficial – un razboi de aparare a teritoriului Moldovei. Ambele parti s-au limitat la faptul ca au fost “numiti oficial” vinovatii de conflict. Si atat. Problema Transnistriei, o gaura neagra in spatiul Europei de Est, comoda pentru Rusia si Moldova. Si nimanui nu le pasa de viata oamenilor de-acolo, care sunt terorizati si manipulati. Fara salarii si locuri de munca, atunci cand caute sa se revolte, “conducatorii de stat” dau zvon in toata “tara” ca va incepe un razboi, ca “ucrainenii vor sa ii atace”, ca “moldovenii vor sa le rapeasca teritoriul”. Deci, cetateanul de rand resimte tot mai acut toata problema politicii secesioniste, asupra caruia se rasfrange direct. Administratia de-acolo depune tot efortul pentru a intidimida vorbitorii de limba romana din regiune, intr-un cuvant, le iau si dreptul de a vorbi in limba materna. De-a lungul anilor, au tot incercat sa inchide scolile cu predare in limba romana, le-au blocat, au marit taxele de chirie a cladirilor, au luat cladirile care apartineau liceelor, au introdus norme stricte pentru obtinerea licentei, in asa fel incat din 50 de scoli existente candva in regiune, au ramas doar 8. Ei incearca sa faca tot posibilul ca sa omoare romanismul acolo, o problema inventata tot de ei. Dar Chisinaul tace si nu face nimic decat sa-i sustina “moral” pe cei care fac zeci de kilometric zilnic de acasa la scoala, pentru a ajunge la liceul cu predare in limba romana la care invata.

Deci, Transnistria, un teritoriu de 4163 km2, cu o populatie de 500000 locuitori si 1500 de militari rusi care stationeaza aici de multi ani. O tara care nu exista, cu valuta proprie, imn, drapel si 3 limbi de stat: rusa, ucraineana si “moldoveneasca”, autoproclamata si nerecunoscuta de nimeni in afara de Osetia de Sud (o republica autonoma din componenta Georgiei, care si-a autoproclamat independenta, recunoscuta neoficial de Rusia si atat), Abhazia (o alta republica autonoma din nord-vestul Georgiei, autoproclamata independenta, recunoscuta iarasi doar de Rusia NEOFICIAL) si de Republica Karabahul de Munte (inca o republica autoproclama, de facto independeta din Caucazul sudic). Timpul, la fel ca si comunitatea internationala, nu a recunoscut Transnistria si s-a scurs pe alaturi, de aceea aici, dupa ce ai trecut de “vama” te simti de parca te-ai teleportat cu 50 de ani in urma in flacara aprinsa a comunismului.

Vladimir Putin

Leave a Reply