Posts Tagged “Carmen Simion poezie”

LINIȘTE-N VIS … – Carmen Simion

By |

LINIȘTE-N VIS … – Carmen Simion

Prea multă liniște-n izvoare! Când îngerii cântă mai trist, Mă trezesc și mă cutremur în vis, Las bruma de gânduri pe covoare… Prea multă liniște e-n jur Când piatra se-nșiră-n trepte, Nici liniile vieții nu sunt drepte, Focul mișcării se stinge-mprejur… Prea multă liniște zace-n tristețe Când geometria visează etern La aerul ce stă să…

Read more »

GÂNDURI NESPUSE – Carmen Simion

By |

GÂNDURI NESPUSE  – Carmen Simion

Aș vrea să intri-n pielea mea, să te aștern în vers, cât voi trăi, îți voi păstra bucata ta de univers… Și-am să pornesc la drum, cu dorințe pline de rost, făcându-mi din durere scrum și din tăcerea inimii… adăpost… Las un trecut în văl de ceață, iubirea să nu fie vis cât zbor pe…

Read more »

VIS RĂTĂCIT – Carmen Simion

By |

e noapte-n al meu vis și poate e târziu lumina privirii se stinge încet printre nopți goale ce-mi trec peste o cărare rătăcită … într-o grădină de vise pierdute de sens … liliacul mă frământă în tăceri când un vis adie-n primăvară peste o lume a speranței … scuturându-mi visul în petale fără soț ……

Read more »

VIS RĂTĂCIT – Carmen Simion

By |

hârtia mi-a acceptat o eroare când am transformat-o-n făraș… așa-mi voi strânge toate visele ciobite fără a fi … prea târziu în aprilie nici prea devreme să mă retrag într-o libertate cocoloșită de enigme aruncate în tăceri … ți le voi dărui șoptindu-ți în vis un vis ciobit risipit prea devreme într-o lacrimă umbrită de…

Read more »

PUTEREA UNUI GÂND – DUPĂ TREIZECI DE ANI …

By |

Atât de mult trăiesc prin tine Când tu exiști și eu îți sunt, Întreaga viață s-o sfidez îmi vine Până-mi găsesc locul în pământ… Nu este fericirea unui vis flămând Ce se deschide ca o uvertură, Pot să iubesc cu patimă, oricând, Cele două inele dintr-o legătură… Știu că respir prin clipa unui gând Zâmbetul…

Read more »