Povești filosofice cretane din A, D. 2014

15. ( cincisprezece )

Nori peste insulă dis-de-dimineață,
nori cenușii și la prînz, fără ploaie –
e un debut în cei zece ani de cînd bîntui pe aici.
Furtună peste noapte în larg,
valurile izbesc nervoase stîncile de la mal,
bărcile de agrement au intrat în șomaj,
iar steagurile purpurii flutură mîndre
lîngă drapelele alb-albastre…

Pe mal, așezat pe pietrele albe…
Mîine, da, e plecarea acasă. E plecarea de acasă
spre casă. Pînă seara, poate că insula
va vărsa lacrimile regretului.

Da, seara, insula a lăsat din înalt cîteva
lacrimi neprefăcute. În lumina melancolică
a rugăciunii, noaptea a plîns și ea.

LIVIU ANTONESEI