PAVELA – ARMĂ LETALĂ PENTRU ORAŞ

Aţi citit desigur în presa „deontoloagă” tot mai des în ultima perioadă că Iaşul a devenit cunoscut în Uniunea Europeană mai mult decât orice altceva, ca un oraş cu o poluare imensă în pulberi fine şi noxe. Ne mândrim că ocupăm printre oraşele Uniunii locul patru(!) şi nu suntem (încă) pe podiumul de premiere.
Mă chinui de vreo 6-7 ani, de pe timpul când abia debutase la noi (ca şi în întreaga Românie) această nouă metodă de paviment pe nisip – ce în scurtă vreme a devenit un trend – să deschid ochii edililor  şi  în primul rând al cetăţenilor să ia atitudine şi să se revolte pentru a se reveni la metodele clasice de asfaltare a trotuarelor, aleilor sau esplanadelor.
Mai ales că între timp în lumea civilizată s-au pus la punct tehnologii noi şi simple cu materiale adecvate de asfalt ampretat şi betoane ampretate, viu colorate, cu care arhitecţii ar putea face minuni. Priviţi mai jos o alee cu asfalt ampretat colorat ce imită perfect un pavaj:

poza pavaj
Dar marea „inovaţie” a pavajului pe nisip a fost aceea că a devenit uimitor de facil şi la îndemâna unor inşi din conducerile localităţilor fără o minimă inteligenţă şi pregătire tehnică, ce asemeni unor copii preşcolari li s-a părut minunat să poţi aşeza cu mâna ta pe un pat de nisip nişte piese colorate de diferite forme care „se îmbucă” uşor una lângă alta, nefiind necesară o mare inteligenţă, utilaje speciale sau mijloace de transport adecvate. „Biscuiţii” sunt disponibili în formă paletizată sub diferite forme şi culori şi afacerea a prosperat fulminant de la Zanea, de la „Bulibaşa” s.r.l. până la Leţcani sau unde a înţărcat dracul copchii într-un sat izolat la o margine de judeţ pe malul gârlei ce-şi opreşte vara şiroitul, iar primăvara inundă ogoarele…
O betonieră mică de 100 de litri, nişte forme din plastic aduse pe câţiva euro de afară, ciment cărat cu portbagajul unei vechi Dacii sau chiar cu căruţa de la „privatizatul” din comună, nisipul scos din gârlă cu un Ifron sau chiar la lopată încărcat tot în căruţă şi iată descoperirea secolului, ba chiar a mileniului!
Bineânţeles că nişte „superinteligenţi” ca al de Nichita, Chirica, Tomorug şi alţii ca ei care au în mână pâinea şi cuţitul, au percutat imediat şi după ce au stabilit un furnizor „de casă” şi de încredere, au trecut la atac.
Evident că tehnologia pavelelor din beton a proliferat şi în timp s-au dezvoltat adevărate făbricuţe care dispun de diferite utilaje şi tehnici de creştere masivă a producţiei, a calităţii şi a varietăţii de forme şi culori.
De la pavelele rudimentare făcute prin sate de câţiva „meseriaşi” turnând în forme un mortar preparat la lopată, s-a evoluat până la betonul vibrat şi apoi la betonul presat cu adaos de pigmenţi şi acceleratori de priză şi întărire.
De ce nu sunt bune şi sănătoase pentru om pavajele pe nisip?
Tehnologia de lucru corectă la un asemenea paviment, prevede folosirea sub pavelă a unui strat de nisip egalizator în grosime curentă între 3-8 cm (în funcţie de fundaţia pe care se aşează şi de tipul carosabil sau pietonal al pavajului).
Dar: între pavele există un rost tehnologic de circa 1 mm grosime care se umple prin împrăştiere şi măturare peste pavaj a unui nisip foarte fin care fixează şi umple rosturile.
În mod corect, atât nisipul de sub pavaj care trebuie să aibă granulaţie de 0/4 mm cât şi nisipul de rosturi (0/2mm) se amestecă „uscat” în betoniere, cu ciment cu întărire rapidă, în proporţie de 3-4% ciment. Asta se numeşte tehnic „nisip stabilizat cu ciment” În urma ploilor apa care se scurge printre rosturile pavelelor întâlneşte acel ciment uscat ce-l conţine nisipul şi umezeala produce o combinaţie declanşându-se o întărire, o coeziune între particulele de nisip „aglomerându-le” şi pe vreme toridă şi uscată nu permite pulberilor fine de praf să fie plimbate în aer de curent sau de vânt. E simplu.
Mai există o soluţie de execuţie a pavimentelor pe nisip folosindu-se în locul nisipului de râu ca în cazul de mai sus, un nisip special care există în unele zăcăminte – aşa numitul nisip bituminos. În unele ţări din lume cum ar fi Canada, Albania şi chiar Australia, există zăcăminte de acest nisip bituminos atât de bogat procentual în bitum, încât este o metodă simplă dar şi rentabilă de extracţie a bitumului pentru drumuri. La noi şisturi bituminoase se găsesc în zona Bihorului la Suplacul de Barcău.
Când nu dispun de nisip natural bituminos, drumarii îşi prepară acest nisip în instalaţiile de preparat asfalt din nisip de râu sau de carieră la care se adaugă de la 3 la 5-6% bitum lichid, în funcţie de scopul folosirii acelui nisip bituminos pe care tot drumarii îl mai numesc „dressing”.
V-am dat aceste informaţii pentru aceia dintre dumneavoastră care nu aveţi nicio tangenţă cu meseria de constructor, care nu aveţi niciun fel de cunoştinţe tehnice în domeniu, aşa cum în mod sigur şi dovedit nu au nici domnii Nichita, Chirica sau Tomorug, dar care au patalamale care atestă că ar fi ingineri constructori în diferite domenii.

Operă a unor inepţi care îşi bat joc de bani
Am dat aceste explicaţii să înţelegeţi şi să cunoaşteţi măcar cum ar trebui executat un paviment pe nisip în mod corect care să nu atace sănătatea publică. Pentru că – intenţionat sau din necunoaştere – luarea unei măsuri hotărâtoare şi definitive de a transforma toată suprafaţa trotuarelor, aleilor şi esplanadelor unui mare oraş din suprafeţe „închise” cu asfalt fin, fără pori, în pavimente pe nisip, a fost o măsură la fel de idioată şi cretină aşa cum şi ei ne-au catalogat pe noi aceia care protestăm la toate inepţiile lor!

11134051_1624518127759966_7820300520164582637_n
Şi nici măcar acei constructori „de casă” care au fost puşi să execute lucrările de pavare nu cunosc şi nici nu şi-au bătut capul să aplice tehnologia corectă a executării pavimentelor pe nisip.
Afacerea merge ca pe roate şi pavelele – milioanele de pavele – folosite în ultimii ani aduc sume imense de bani negri în buzunarele celor care au tangenţă oricât de mică cu aceată acţiune. Diferenţele de bani negri provin în primul rând de la evidenţele primare a materialelor folosite şi până la calitatea acestora, la preţurile practicate şi decontate…Sunt enorm de multe „găuri” desfundate pe unde se scurg banii publici!
Dar în primul rând alegerea metodei pavajului pe nisip, pe lângă faptul că este facilă şi la îndemâna oricărui constructor ales pentru alte criterii şi scopuri, este o metodă criminală care îmbolnăveşte lent şi sigur populaţia unui întreg oraş ce este nevoit să respire particule fine de praf care se aşează sistematic pe plămâni.
Sunt sigur că doamnele constată fără să-şi explice motivul că au din ce în ce mai des de şters praful din casă de pe mobilă şi pe obiecte, neânţelegând fenomenul, cu toate că au investit bani în termopane de calitate!
La particulele de praf microscopic generat de nisipul pavajelor adăugaţi vă rog şi noxele emanate de eşapamentele maşinilor ce s-au înmulţit în progresie geometrică, creşterea rapidă de şantiere deschise haotic în tot oraşul fără a se respecta nişte norme minime impuse prin lege şi normative de stropire continuă a solului decopertat şi defrişarea criminală prin metode sistematice de uscare intenţionată a arborilor maturi de pe marginea străzilor.
Abia aşa puteţi realiza crima ecologică produsă conştient de edilii Iaşului în ultimii zece ani cu deosebire, sub falsul pretext al modernizărilor!
Primii care suferă – încă nevăzut cu ochiul liber, dar depistat de aparatura medicală – sunt copii şi oamenii în vârstă care au o sensibilitate mai mare şi o imunitate scăzută. Suntem omorâţi lent şi conştient de nişte imbecili criminali care ne conduc de aproape un sfert de secol – timp în care nu au făcut altceva decât să se preocupe permanent de metode prin care să se îmbogăţească, să sifoneze banul public, profitând de neştiinţa şi nepriceperea majorităţii cetăţenilor oraşului ce se încred în ştiinţa şi profesionalismul unor ticăloşi hrăpăreţi şi puşi pe căpătuială – constituiţi în grupuri organizate criminale.
În acest timp, în ţările occidentale imediat ce s-a constatat nocivitatea soluţiei pavimentelor pe nisip, s-a trecut la înlocuirea lor imediată cu betoane ampretate sau cu asfalt ampretat – suprafeţe ce asigură scurgerea rapidă a apelor pluviale, spălarea lor uşoară şi rezistenţa infinit mai mare în timp – la preţuri sensibil egale.
Dar în ceea ce priveşte sănătatea unei mulţimi de locuitori criteriul de selecţie a unei soluţii nu este preţul, ci este acela de eficienţă, aspect şi sănătate publică.
Cât timp la conducerea oraşului avem nişte incompetenţi care habar nu au de alte soluţii tehnice menite să ne aducă o îmbunătăţire a traiului zilnic, a climatului social favorabil, nu putem vorbi la Iaşi de o schimbare în mai bine!
Din păcate va trebui să învăţăm să alegem după 25 de ani de „democraţie”, nu după minciunile şi laudele cu care suntem continuu bombardaţi de presa aservită partidelor politice, va trebui să învăţăm să cântărim oamenii ce se vor aleşi după competenţele lor, după echipa ce o au în jurul lor, pentru că ne-am fript de două ori amarnic cu intelectuali cu patalamale universitare de tipul lui Simirad şi Nichita găunoşi şi hrăpăreţi, care au distrus oraşul şi viaţa noastă.
GABRIEL MIHĂILĂ

Leave a Reply