LIȘMAN & MIȘU 10

LIȘMAN & MIȘU 10

Serial feisbucist (SF), episodul 10, sezonul 1

Urmărirea acestui serial este interzisă adulţilor sub 18 ani fără acordul minorilor. Pot fi întîlnite scene dure, limbaj licenţios, sau descrierea unor acte sexuale nepornografice chiar în timpul serviciului. Este necesară aprobarea primăriei.

„Lupte intestine”

După şedinţa de la Partid, Ofticiuc îl invită pe Iorgovan şi pe Daniel Glumă la un cumătru de-al său ce-şi deschisese în Popou un cochet restaurant cu bucătărie incaşă. „La Faţă Palidă” era numele stabilimentului, care ziua funcţiona ca restaurant, iar după ora 23 se transforma în club clandestin de noapte cu stripteoze şi camere de cuplerai. Vorba vine că era cumătrul patron, că biştarii erau ai lui Ofticiuc în proporţie de 80%, iar restul era împărţit între procurorul Adam şi Scripcaru – Şeful Poliţiei.
Ofticiuc trebui să aranjeze totul personal cu autorizarea cu Lişman şi nu a putut pînă ce nu a fost de acord să decarteze lunar 10% din profitul net. Şi era, slavă Domnului, că i se dusese buhul şi peste Prut de unde proveneau în principal dansatoarele şi multă vodcă şi ţigări de contrabandă cărate de nişte basarabeni baştani care erau şi stîlpii principali de consum şi venituri. Cum Chişinăul nu era exagerat de departe, clienţii obişnuiţi erau oameni de afaceri de „dincolo” şi politicieni veniţi cu amante să nu fie văzuţi de neveste sau de ochi indiscreţi. Asta credeau ei şi-şi făceau iluzia doar, că n-aveau de unde să-şi închipuie că erau instalate microfoane şi camere video ascunse peste tot, iar principalul beneficiar al informaţiilor era găozarul boschetar Daniel Glumă, care din asta se întreţinea – colportînd bîrfe şi ştiri între partide, primărie şi Poliţia de Frontieră, ba chiar şi la Jandarmerie.
După futaiul luat de la vicele Mişu, Ofticiuc simţea nevoia urgentă a unei alianţe în perspectiva vremurilor ce urmau să vină, pentru că orice om cu puţin miros politic simţea în nări timpuri grele, cu vărsare de sînge.
„Sorinache, ce zici să ne descărcăm puţintel nervii sus la Popou la Faţa Palidă, la cumătrul Serghei?”
„Băi, dacă-i ordin cu plăcere!”
„Daniel, hai tată şi tu cu noi, că avem nevoie de băieţi ca tine cu care se poate aranja ceva serios la o adică:”
Lui Glumă deja îi curgeau balele şi-i sclipeau ochii. Simţea în urină că se va lăsa cu un bairam de pomină de pleaşcă, de unde se va mai căpăta şi cu niscaiva informaţii producătoare de biştari negri.
Mişu o luă pe Corina şi se întoarse la birou la primărie. Cînd ajunse în Secretariat, o întrebă pe Micşunica dacă Şeful e liber şi poate să intre.
„Nţ. A intrat de vreo oră la el în birou secretara cea nouă, Larisa şi cred că o testează că mi-a zis că nu e pentru nimeni, iar dacă îl caută Ponta, să-l anunţ pe mobil şi atît.”
„În aia a mă-si de curvar bătrîn, numai el are voie să se înfrupte, boşorogul naibii de huţupan inept – cum bine îi zice lumea prin tîrg – parcă e Suleiman Sultanul, stăpîn peste un harem de secretare. Măcar de ar mulţumi pe vreuna, dar cred că numai gura-i de el din cîte am aflat eu de la Chef Didina” – îşi zise Mişu în gînd.
„Bine Micşuneao, cînd se eliberează Şeful, zi-i că vreau să vorbesc cu el într-o chestiune particulară.”
„Bine dragă, dar să nu-ţi faci iluzii, că la el preludiul la testări e mai lung decît examenul în sine şi din cîte intuiesc eu gagica asta mi-a pus gînd rău şi mie şi cred că e interesată să-mi ia locul.”
„Mai vedem, depinde dacă iese Ponta la alegeri, că de iese nemţălăul, s-ar putea să se-ntîmple oarece şi poate mă vei avea cît de curînd pe mine şef!”
„Da ce, Lişman mai are doi ani pe puţin, dacă cumva nu mai candidează…”
„Mai vedem, că joacă la două capete şi sunt multe variabile. Cît a fost procurorul Adam jupîn la DNA pe judeţ, l-a durut la bască, că-l are şi el la mînă, au umblat şi la curve împreună, dar acu Adam e în căcat şi se pare că e înfundată şi conducta, aşa că orice e posibil. Iar în caz de mascaţi, cine preia frîiele în primărie? Aud? Evident, moa! Ehe, a avut grijă Mişu, că mă cred ăştia că-s prost, da ştie Mişu ce semnează şi cu cine face şmenul! Micşunico, de tine am nevoie, tu eşti fata mea de bază şi de vei fi lîngă mine, atunci rău n-o să-ţi fie. Suntem aproape de aceeaşi vărstă, poate eu cu vreo doi-trei ani mai tînăr, da la femei e bine asta, nu?”
Micşunica se înroşi dintr-o dată şi simţi că o ia cu bufeuri. Nu se gîndise niciodată la Mişu ca la un potenţial bărbat. Îl ştia cu aventurile sale, i se duse vestea că-i curvar şi cam beţivan, divorţase de două ori şi plătea pensie alimentară cît salariul ei, ştia că are gagici cu droaia şi cînd o ia pe ulei zice că sula nu ştie carte, dar dintr-o dată parcă îl vede altfel…
„Vaai, Mişu, tu chiar vorbeşti serios? Pur şi simplu n-am crezut niciodată că-ţi place de mine.”
„Micşunico, ce-a fost a fost, dar deja simt că m-am copt, simt că simt anii tu şi îmi vine cîteodată cînd mă trezesc singur şi mahmur în apartament să-mi doresc o femeie de încredere lîngă mine, care să-mi spună şi mie o vorbă bună, să mă dezmierde cînd mă trezesc, să-mi lingă rănile, să-mi gătească ce-mi place, să m-aştepte la orice oră gata cu o mîncare caldă şi un suflet fierbinte, să-mi spele ţoalelel murdare de glod cînd mi se întîmplă să nu se deschidă paraşuta de frînare şi să-mi trateze juliturile de pe nas şi de pe coate cînd mă mai fac la dinţişori şi iau virajul prea brusc sau vin prea strîns la aterizare…Pînă acu m-am însurat de două ori: prima dată din dragoste, dar aia a fost geloasă şi a doua din interes, că doar era mai urîtă ca războiul, da avea mă-sa avere că era mare şefă la PSD. Le-am turnat copchii că nu mă durea capul, da acu vreau şi eu să mă liniştesc, să am linişte lîngă o muiere cu care să construiesc încă o avere şi apoi să colind lumea, să umblu la ştaif.”
„Mişu, e mişto ce-mi spui, da tu eşti un curvar notoriu şi tare mă tem că doar vorbeşti frumos, dar îţi sar arcurile mereu cînd vezi un picior de femeie. De asta eu nu prea am încredere că ce spui e şi adevărat!”
„Ei bine Micşunico, acu n-ai vrea să fiu un cal cu ochelari şi să mă culc pe coadă, din cînd în cînd poate mi se mai întîmplă, dar dacă vei fi fată discretă şi deşteaptă, ai să poţi trăi bine lîngă mine pînă ce moartea ne va despărţi, cum zice în filme. Totul depinde de tine, dar de acu vreau să fii omul meu de încredere şi să mă ţii la curent cu tot ce se întîmplă şi tot ce auzi pe aici şi s-ar putea să-mi folosească.”
„Bine. Dacă tu crezi că eu aş putea să-ţi fiu jumătatea, îţi promit devotament şi supunere totală.”

_________________________________________________________________________

Cînd ajunseră „La Faţa Palidă” cei trei în frunte cu Ofticiuc intrară direct în biroul patronului Serghei.
„Serioja, cumetre, avem de discutat nişte chestiuni în tihnă. Vreau discreţie şi o masă unde să nu fim văzuţi şi auziţi. Ne serveşti chiar tu. Opreşti magnetofonul şi aparatura de filmare. Poţi să bagi în difuzoare o muzică care să-mi gîdile plăcut pavilioanele şi să bruieze orice instalaţie.”
„Păi mergeţi sus în garsoniera Nataşei, că-i plecată de trei zile prin Europa cu un ministru de la ei. Damă de companie pe post de secretară .”
„Bun aşa. Dă cheia şi vină să iei o comandă.”
Cei trei intrară în camera Nataşei şi se aşezară în jurul mesei cu patru scaune îmbrăcate cu o stofă grena în ton cu pereţii tapetaţi cu roz.
„Cuibuşor de nebunii” – zise Iorgovan învîrtindu-şi privirea împrejur. Pe uşa rămasă întredeschisă a unui dulap de haine furniruit în negru, atîrna un sutien cu nişte cupe generoase cît o jumate de minge de volei, de culoare roşie. Curios, deschise uşa dulapului şi de pe un raft căzură cîteva perechi de chiloţi viu coloraţi de model tanga. Îi luă la grămadă de pe jos şi înainte de a-i arunca în dulap îi duse la nas.
„Îmmm, ce parfum…parcă o văd pe gagică.”
„Băi Sorine, am venit aici să vorbim chestiuni serioase. Mai lasă curvele, că ştie tot tîrgul că de cînd eşti deputat de Oraş eşti băgat pînă peste urechi în scorbură. Poate te află madam Lucreţia de la Decebal S.A. că te-ai fript la buză!”
„Hai băă, ce naiba…şi lui Dumnezeu i-ar place…ce crezi că lui nea Teofil nu i-ar fi sclipit farurile?”
Intră Serghei.
„Ce vă aduc?”
„Păi de mîncat cîte două sute de krepkaia, apă de-a lui Bulă – adică cu bule, băi – şi ceva antreuri reci, c’afară-i cald” – zise Ofticiuc.
„Bagă şi tu delicatese, că ţi-a venit sponsorul şi protectorul cu doi domni de lume să pună ţara la cale.”
„Bine, vă aduc un castron cu icre negre cît căcatul de capră adus tocmai din Transnistria, nişte scrumbiede Nistru afumată, cu maioneză de ouă de cocoş şi masline să meargă jinul, nişti colbas di la Orhei cu un muşchiuleţ ţigănesc di la Cotu Donului. Asta la aperitiv, mai încolo vă dau un şaşlîc di batal cu chiperi şî curechi murat. Înainti o supî di găină grasî di pi la Sculeni din ograda lui Kolea Buciaţki.”
„Bine. Începe ostilităţile. Ne serveşti tu şi nimeni nu trebuie să ştie că suntem aici. Avem campanie electorală şi lucrăm la planul de strategie. Începe cu demîncarea aceea la pahare.”
Serioja se execută şi după ce aduse pe masă sticla de vodcă rusească venită de la mama ei şi platourile cu gustări, plecă lăsînd vorbă cînd e nevoie de ceva să i se dea un bip pe mobil.
„Sorine, uite care-i şmenul. Te vreau de parte mea. Noi suntem băieţi diştepţi. Noi gîndim cu capul, că cu curu sunt destui. Lişman şi Mişu foarte multă vreme n-or să mai fie în fruntea Partidoiului. Noi trebuie să fim pregătiţi să le luăm locul. În primul rînd trebuie să-l vopsim rapid la primar pe vicele Mişu şi să-l înlocuiască din fruntea Organizaţiei orăşeneşti, deci şi din capul listei de înlocuitori a lui. Dacă ne iese schema, Sorine ai cuvîntul meu că te fac mîna mea dreaptă şi vei avea orice funcţie ţi-o doreşti. Eu m-am săturat să-l ţin în cîrcă pe boul ăla de Mişu care e un cretin tîmpit care a ajuns ce a ajuns pentru că a dat cu var vila Ti(r)tanului din Coţuşca şi ăla l-a predat cu Proces verbal lui Lişman odată cu Primăria.
Mîrlanul – care a făcut cu chiu cu vai facultatea de hidrotehnică în şapte ani – a intrat şi sub pielea primarului şi după ce l-a tratat de hemoroizi ăsta i-a dat putere deplină. Escrocul s-a umplut de afaceri necurate, a avut două neveste şi le-a lăsat pe fiecare cu plozi, vilă şi maşină, iar acu îşi reface averea. Da cine pizda mă-si se crede boul ăsta, el crede că el îi deştept şi alţii sunt proşti? Bă, eu demult îl filez şi-s cu ochii pe el şi îi cam ştiu toate şmenurile şi toţi acoperiţii. Sunt hotărît să-i smucesc gîndul lui Lişman, da de unul singur nu prea ţine, îmi mai trebuie un ajutor cu funcţie şi de încredere, să-l pictez pe cretin.
Băi Dane, ia zi să audă şi Sorin, ce ai mai aflat tu de Mişulică cel Rău?”
„Păi am aflat destule. În primul rînd am aflat că a secat lacul de la Florenţa şi a vîndut tot peştele – inclusiv caracuda ca puiet – e pe o mînă cu un cumătru de-a lui care are afaceri imobiliare şi vrea să facă o terasă în mijlocul băltoacei cu vedere la avioanele de după pădure. A înfipt pari în apă din copacii defrişaţi de la telescaun de a făcut o puzderie de piloni pe care vor bate podea din dulapi de stejar. Toată balustrada, barul şi mobilierul e făcut din lemn uscat de plop pe care l-au hăcuit în jurul cimnitirului. Îţi dai seama că nu-l costă nimic materialul, doar puţină manoperă, dar şi acolo dulgherii sunt angajaţii lui Plopeanca. După ce termină insula de pe apă, dă drumul la gîrlă şi umple înapoi balta. Cică investeşte numai o sută de mii de epuroi, da lemnăria nu-l costă nimic şi nici manopera, decît că Plopeanca le dă cîte un premiu la muncitori.
Alt şmen cunoscut al lui Mişu e că are 10% mascat din absolut orice lucrare e contractată. Dacă se cumpără hîrtie igienică nefolosită la primărie sau la Gunoaie S.A. sau la Servicii Publice Secrete şi Mişu cu Lişman au jumi-juma şpagă. Unul 10% şi celălalt 10%. Mişu e cu aranjamentul, conduce din umbră afacerea şi Lişman pune ultima semnătură. Mişu împarte cu Lişman fiecare cent de şpagă, dar problema nu-i şi reciprocă, pen’că primarul ia lovele şi din ce produce Ineleanu şi directorii de la firmele din subordine.”
„Băi Daniel, te cheamă Glumă, dar cred că eşti om serios şi nu şugui cu problemele…” – intervine Ofticiuc.
„Hai Şefu, am eu faţă de mîrlan? Ce, dacă sunt de la Iaşi-Holboca m-ai luat de fraier?”
„Ce-i aia Iaşi-Holboca?”
„Păi cum e Cluj-Napoca, aşa e şi Iaşi-Holboca!”
„Băi Ofticiuc, păi dacă punem noi mîna pe funcţiile ăstora şi lucrăm finuţ din umbră să-i ajutăm să sară cu coarda de body-jumping crestînd guma, ajungem oameni! Îţi dai seama? Printr-o simplă mutare, schimbăm ţeava de la robinetul abundenţei şi nu mai curge în căldarea lor, ci într-a noastră!” – grăi cu elocinţă curvarul Iorgovan.
„Te-ai prins, da? Important e să strîngem rîndurile şi să fim gata pregătiţi pentru putere! Oricum, acu cît mai avem o săptămînă tre’ să ne arătăm activi şi să scuipăm din toate pîărţile către adversari cel puţin să ne vadă prostanii. Da’ eu zic că cu adevăratelea să nu ne sforţăm şi să nu ne silim prea tare, că de pică Ponta, şi Lişman cu Mişu sunt pe lista navetei spaţiale pentru staţia orbitală.
Dane, ochii mari şi urechile ciulite că de iese pasenţa te fac Şeful Pazei sau chiar Şeful Caraliilor Comunitari! Deci la luptă, că lupta-i dreaptă, iar şosetele împuţite sunt arma noastră de temut. Hai baftă!”
Cheful a ţinut pînă spre dimineaţa cînd cei trei luptători au ajuns „muci” căzuţi sub masă cu borala de jur împrejur.

( sfârşitul episodului 10, sezonul 1 )

GABRIEL MIHĂILĂ