LINIȘTE-N VIS … – Carmen Simion

LINIȘTE-N VIS … – Carmen Simion

Prea multă liniște-n izvoare!
Când îngerii cântă mai trist,
Mă trezesc și mă cutremur în vis,
Las bruma de gânduri pe covoare…

Prea multă liniște e-n jur
Când piatra se-nșiră-n trepte,
Nici liniile vieții nu sunt drepte,
Focul mișcării se stinge-mprejur…

Prea multă liniște zace-n tristețe
Când geometria visează etern
La aerul ce stă să înghețe
Raza de lumină ce-o aștern…

Prea multă liniște răstoarnă
Un murmur ce tace adânc,
Încremenesc tăcerile-n teanc,
Prin visul unei nopți de vară…

Prea multă liniște omoară!…

CARMEN SIMION