Frăția putorilor – 1

Frăția putorilor – 1

Iași, 2015, decembrie: patriotismul local dă în clocot, pen că Iașii au fost iarăși uitați. Sau trădați. Sau, sau, sau. Iașul nu va fi Capitală Culturală Europeană, pentru că nici nu s-a calificat în finală.

Ei bine, adevărul e că orașul e departe de a fi măcar capitală culturală a României – e un domeniu în care Bucureștiul poate da lecții. Regional, ar avea șanse.

Ar avea șansa de a fi declarat capitala mondială a prostiei, sau a mândriei găunoase, a investițiilor păguboase, a jafului instituționalizat ori a corupției. Iar măsura tuturor acestor lucruri (deloc măgulitoare) este clasa politică locală.

Pe care IEȘENII, și nimeni alții, în deplină cunoștință de cauză, i-au votat, i-au trimis în parlament sau în primării, le-au asigurat funcții, demnități și privilegii și apoi au clamat că au fost mințiți iarăși.

Vom trece, pe scurt, în revistă, această șleahtă de putori pe care voi, ieșenii, ați trimis-o în parlament să vă voteze legi mai bune și să vă reprezinte interesele.

Cristina Nichita, deputat PSD (inițial USL)

Om de modă al PSD, agabaritica fătucă Cristina feișăn a intrat în politică, în 2012, cu grația unui marfar: cu marfa, ca să zicem așa, ușor scorojită, și duduind cu viteza grea al celui pe care-l paște pericolul unui faliment complicat. Nu ne îndoim că, fiind – după propria declarație, produsul politic al sex-primarului Nichita (pudoarea ne obligă să nu ne gândim la ce-ar vrea să-nsemneze acest lucru…), modista n-are nici un punct slab, dată fiindu-i dotarea; chestiunea ține de glande. Ne vom opri atenția asupra altor chestiuni, care – vorba poetului, ”ne doare”.

Primul lucru: un schimb de terenuri cu municipalitatea ieșeană (la care a fost, până de curând, angajat soțul productului politic, recte teribilul arhitect șef Vericeanu), urmare a căruia fetica a căpătat în centru un spațiu aproape similar (ca dimensiuni și… preț) cu cel pe care modista îl deținea undeva prin carierul Dacia.

Al doilea lucru: trupeșă și gureșă, deputata dorește afirmare în spațiul public, și ca atare bombardează miniștrii de resort cu interpelări despre fonduri destinate copiilor cu autism, sau fonduri destinate dezvoltării a ceea ce se numește ”economie socială”. Ei bine, Cristinica uită să adauge în interpelările cu pricina (așa cum a uitat și-n interviuri) că este direct interesată în chestiunile respective; deci, cam pe la marginea conflictului de interese. Mai precis, e membră fondatoare a Asociației ”Surâsul albastru” (pentru copii autiști), dar și fericita beneficiară directă (prin asociația ce-și are sediul fix în vila deputatei…) a unor fonduri europene făcute varză pentru înființarea unor firme ”de economie socială” ce există, acum, doar pe hârtie… Treabă pe care, sperăm, DNA să o rezolve anul ce vine. Publicată de gazeta 7Est, povestea ne arată că, în familia deputatei, se practică o morală cu geometrie variabilă.

Un ultim lucru: poate că atinsă de apucăturile în ale afacerilor ale mamiței, fata Cristinei Nichita, Mădălina Ruxandra Nichita are deja în palmares un faliment, un stopaj la sursă și țepe date partenerilor de afaceri. Cât despre mamița, ea este bine-mersi, chiar dacă, de câțiva ani, a fost dată în judecată de creditori…

Ei bine, ați votat-o!